Se lasă seara și-i durere-n suflet
Iar vântul leagănă cei doi mesteceni albi,
Pe stradă e pustiu și într-un cântec
Amarnic plânge o vioară după ochi dragi.
Se lasă seara și suspin e-n poezie
Cărarea către Criș parcă e plânsă,
Vin vrăbiuțe-n zbor într-o melancolie
Și amintirea ta în lacrimi îmi e strânsă.
Se lasă seara și mă doare depărtarea
Aștept la ușă să mai vină cineva,
Sunt clipe-n care mă cuprinde întristarea
Și tare, tare mai îmi plânge inima.
Se lasă seara și-i durere-n suflet
Iar vântul leagănă cei doi mesteceni albi,
Pe stradă e pustiu și într-un cântec
Amarnic plânge o vioară după ochi dragi.
Dan Lucian Corb 15 martie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu