La umbra plopilor ades ne-adăposteam,
Te-am iubit, mi-e dor să te țin de mână
Și s-alergăm prin ploaie, cum surâdeam.
Noi am crescut împreună
În verile cu soare pe-afară ne jucam,
Of, glasul tău în suflet îmi răsună
Mi-e dor de boacănele care le făceam.
Noi am crescut împreună
Și mi-ai lăsat un gol imens înlăcrimat,
Doar amintiri acum în gânduri mi se-adună
Regret enorm că singur m-ai lăsat.
Noi am crescut împreună
Am lacrimi cât întregul Criș, lacrimi și dor,
Mă voi uita în nopți însingurate către lună
Și-o să încerc să prind o lacrimă din zbor.
Dan Lucian Corb 13 februarie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu