E viscol pe-aicea şi-i vânt
Şi noaptea pare mai lungă,
În zori îţi trimit un cuvânt
La tine cu dor să ajungă.
Ştii câtă nevoie-aş avea
De duiosul tău glas acum,
O sărutare cu gust de cafea
Să-ţi simt dulcele parfum.
Fereastra-i atinsă de ploaie
De lacrimi atinşi ochii mei,
Visez în albastra-mi odaie
Poetic vibrând din condei.
Se-aude că va ninge-n curând
Prin vechi amintiri rătăcesc,
Sufletul meu iar lăcrimând
Mesteceni freamătă, te iubesc.
Dan Lucian Corb 1 decembrie 2015
Volumul: Parfumul florilor de vară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu