Se scutură castanul
aproape singuratic
şi-mi plouă toamna
melancolic în fereastră.
Pe câmpul neted
frunze luate de vânt
se aştern, suspin de vioară,
vara s-a dus.
Cândva treceam şi eu
ascultându-mi paşii,
hoinărind printre flori
cu vise-n buzunare.
Recitesc o scrisoare
atingând c-o lacrimă
cuvintele tale ce încă
oftează a dor târziu.
Dan Lucian Corb 21 octombrie 2009
Carte 6 DLC Simplele mele gânduri - Caietul cu amintiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu