Ninge atât de frumos

Două lacrimi în paradis
~ Ninge atât de frumos ~

Ninge atât de frumos
Peste orașul mut,
Eu mă întorc pe jos
Acasă, singur, tăcut.

Încă te mai iubesc
Frumoasă-ntâmplare,
Pașii mei hoinăresc
Străbătând trotuare.

Stele cad, de zăpadă
Prin parcuri stinghere,
Au început să ardă
Clipele de tăcere.

Visele s-au întors
Peste orașul mut,
Ninge atât de frumos
Ca în trecut.

Dan Lucian Corb 3 februarie 1992
Versuri Volumul 1