Vântul se aude şuierând
Prin serile de iarnă apăsate,
Iar ochii mei de doruri lăcrimând
Privesc în depărtare, ninge peste sate.
Vântul se aude şuierând...
Aş vrea să plec prin neaua deasă,
Însă tristeţile mi le aud oftând
Şi las o lacrimă, aşa e de frumoasă.
Vântul se aude şuierând...
Cuvinte vechi citesc într-o odaie,
Mai simt îmbrăţişări şi suspinând
Mă-ntorc în amintirea de pe-o foaie.
Vântul se aude şuierând
Prin serile de iarnă apăsate,
Iar ochii mei de doruri lăcrimând
Privesc în depărtare, ninge peste sate.
Dan Lucian Corb 27 decembrie 2008
Lacrima iubirii - Tristeţi sfâşietoare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu