Caietul cu amintiri
Eram atât de aproape atunci
Eram atât de aproape...
buzele-ţi plumburii mă ademeneau,
sfios ţi le-atingeam
în amurgul ce tresărea,
imensitatea sentimentelor
se năpusteau asupra mea,
mă simţeam atât de neputincios
în faţa splendorii tale,
lăcrimam din dragoste,
norii dansau a ploaie,
,,îngăduie-mi să adorm în braţele tale''
îţi spuneam şoptit
sărutându-ţi ochii
eram atât de aproape...
şi tu mă-nvăluiai
citindu-mi din poezia albastră
ce suspina a dor între noi,
eram atât de aproape atunci.
Dan Lucian Corb 3 iunie 1996
Caietul cu amintiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu