Tristeţea sufletului meu
nici tu n-o mai poţi înţelege
nici tu, cea care...
ai locuit acolo o vreme,
parfumul crizantemelor
mai pătrunde prin amintiri
înduioşându-mă...
tristeţea sufletului meu
n-o mai poţi aduna-ntr-o privire
căci ochii tăi, ochii tăi...
nu vor să mă mai simtă,
sentimentele albastre
mi-au rămas într-o vară
cu fluturi albi...
tristeţea sufletului meu
las-o aşa, n-o zgândări
destul m-ai rănit
nedăruindu-mi cuvânt...
plopii i-aud suspinând,
plopii aceia din copilăria mea
pierdută.
Dan Lucian Corb 5 nov 2012
V 12
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu