Şuieră vântul pe la fereşti
legănând mesteceni...
eu şi-o chitară
în odaia mea, prieteni de suflet,
cânt cu ea-n armonii
tu mi-eşti departe, iubire...
şuieră vântul pe la fereşti
legănând doruri...
tu-alergi prin cotidian
o, câte iluzii pierdute,
eu caut esenţa fiecărei clipe
cotrobăind prin vise argintii...
şuieră vântul pe la fereşti
legănând frunze...
de mi-ar aduce pe aripile-i crem
duioasa voce a ta,
fără tine prin preajmă
mi-e sufletul ploaie de lacrimi.
Dan Lucian Corb 5 nov 2012
V 12
Frumos!
RăspundețiȘtergere