Clipe magice de neuitat

Îmi aduc aminte cu câte-o lacrimă albă în colţul ochilor, de iernile acelea frumoase din copilăria mea...pe-atunci când fiecare fulg de nea era ca un dar venit din ceruri, fiecare zi de iarnă era o adevărată încântare,o, şi cum mai alergam printre fulgii pufoşi ce împânzeau micul oraş...
 Şi cum ne mai bulgăream, împărţiţi în cete, şi câţi oameni de zăpadă mai făceam, rostogolind bulgări ce creşteau îndată, şi ce mai chiuiam cu săniile pe străzile îngheţate şi ce mai hoinăream pe dealul nins de unde zăream mare parte din orăşelul alb, peisaj aidoma unui basm.
 Şi câtă fericire ni se citea-n ochişori. scânteind a dor, şi câtă bucurie aveam în suflete, aşteptându-l pe Moş Nicolae, punîndu-ne cu grijă fiecare, ghetuţele lustruite pe terasă sau la geam, în care în zori găseam mici cadouri şi o nuieluşă aurită.
 Şi câtă nobleţe şi frumuseţe desăvârşită găseam în bradul de Crăciun, împodobit cu bomboane de ciocolată în staniol multicolor, steluţe argintii, beteală întinsă pe crenguţele verzi, globuleţe roşii, galbene, albe, albastre, felurinde culori, reflectându-se-n ele lumina instalaţiei cu ştarter.Stăteam aşa fascinaţi clipe-n şir...aşteptându-l cu drag pe Moş Crăciun, cu tolba-i plină de dulciuri şi jucării.
 Şi cum tresăream, fascinaţi, la auzul colindătorilor ce prevesteau naşterea Domnului nostru Sfânt...şi câtă duioşenie era în glasurile lor ce răsunau până departe, şi ce blând licăreau stelele pe cerul lin...
 Şi ce mai adulmecam mirosul de cozonaci proaspăt ieşiţi din cuptor şi câtă pace şi linişte apoi se întindea în casele oamenilor...şi câte poveşti ascultam la gura sobei, auzind lemnele trosnind, şi cum admiram prin fereastră fullgii de nea dansând în vântul ce şuiera...
 Azi, când anii au trecut uşor...nimic nu s-a schimbat, doar lacrimile acelea albe din colşul ochilor, sunt puţin mai grele, azi aştept cu aceeaşi nerăbdare clipele magice din iarnă, îndeosebi din preajma Sărbătorilor de iarnă, clipe în care fiecare om devine mai bun, mai înţelept, mai frumos, mai credincios...
 Şi fiecare fulg de nea ce mi se topeşte în palmă şi-n suflet mi-e dar, mi-e nostalgie şi bucurie împletită în cântec şi poezie, într-o armonie divină, într-o nuanţă mirifică, inepuizabilă, de doruri albe de iarnă...
 Şi-n această iarnă, Seara de Colinde, alături de Sentiment A, îmi doresc să vă aducă prin cântecele line, poeziile dalbe, gândurile sensibile, recitările noastre sentimentale, clipe magice de neuitat, care să vă rămână în suflete ca fulgi de nea mângâietori, topiţi în eternitate.

Cu toată dragostea, Dan Lucian Corb

          Sentiment A