Și parcă...

Și parcă-mi vii duioasă din vremuri de demult,

În clipa cea frumoasă înlăcrimat te-ascult,

Cuvintele-ți de aur, privirea înverzită...

Le simt adânc în suflet, contesa mea iubită.

Și parcă dorul plânge pe-ntinsele cărări

Când răsfoim o carte, sub stele-ndepărtări,

Sărută-mă-n mireasma petalelor de trandafiri...

Înduioșează-mi gândul șoptind destăinuri.

Și parcă niciodată nu te-aș lăsa să pleci

C-atuncea nopțile mi-ar fi așa triste și reci,

Dansează-mă-n cuvinte, fii roua mea din zori...

Ca și o albăstrea din câmpul plin cu flori.

Și parcă ale tale atingeri mă suspină...

Și pentru tine strâng eu lacrimi în inimă,

De dor, de așteptare, de fericire prinsă...

Și parcă... mi-aș dori... o dragoste nestinsă.

Dan Lucian Corb 4 mai 2023

Volumul: Sentimente Dulci