Să fii prieten cu blândul tău Iisus!

Pe drumul vieții tale poate ai suspinat cândva

Și-ai lăcrimat în taină, ducând povara grea,

Amarul cui l-ai plâns atunci când ți-era greu?...

Cine mâna ți-a-ntins, doar Bunul Dumnezeu!

Când ai fost în durere trupească ori sufletească

În nopți așteptând stele pe bolta cea cerească,

Cine lacrima ștersu-ți-a redându-ți bucuria?...

Așadar cinsteștește-i Numele Fecioarei Maria!

Dac-ai greșit cândva cu fapta sau cu gândul

Ori luat-a nepotrivită întorsătură cuvântul,

Smerit te roagă, iartă, fii înțelegător...

Iubește-l cu credință pe-al tău Mântuitor!

Tu știi că trecătoare-s toate de pe pământ,

Dar omul nu e totuși numai o frunză-n vânt,

Ai grijă de-al tău suflet de vrei să fii lumină...

Ascult-a Lui chemare, primește-l în inimă!

Pe-ntinsele cărări treci ca și cum visezi,

Gândește, tu, om bun, cui i te-ncredințezi,

Întinde  mâna, cântă, adună flori de vis...

Păstrează-ți omenia, ai sufletul deschis!

E ca o clipă viața ta, fă-o tu infinită

Cu glasul tău duios, cu inima smerită,

Ce poate fi mai sus, mai sus și mai presus...

Decât să fii prieten cu blândul tău Iisus!?

Dan Lucian Corb 12 aprilie 2023