Și ninge printre lacrimi...

Privesc cu nostalgie la fulgii care vin

Și plâng în poezie cu lacrimi și suspin...

De-atâtea doruri albe sub foșnet de mesteceni,

Angelic chip, în visul meu te legeni.

Pe străzile pustii cu pași rătăcitori

Prin visele ninsorii te mai văd uneori...

Și mă opresc aqlbit lângă o cafenea,

Sorbind din amintiri o ceașcă de cafea.

E drum anevoios și-s gânduri licărind,

Se-aude doar tăcerea și vântul viscolind...

Undeva prin vest, în cartierul nins,

Îmbrățișarea noastră o simt în dor nestins.

Se-aude un pian, în apăsări de clape,

Tot ninge nesfârșit cu stelele în noapte...

Poveste de iubire... ce mult te-am mai iubit

Și ninge printre lacrimi... de tine înrobit.

Dan Lucian Corb 6 decembrie 2022

Volumul: Doruri albe de iarnă