Un fluture albastru

Când luna trece lină în noaptea înstelată

Încerci să uiți durerea care îți dă târcoale,

Cu ochii-nlăcrimați suspini așa deodată...

Și răsfoiești trecutul, ce amintiri domoale!

Odaia-i parfumată cu flori dulci de vară

Și-un fluture albastru-i pe clape de pian,

Romantice-ți erau clipele de odinioară...

Nu i-ai uitat nicicum chipul ei diafan.

Într-o scrisoare lung-ai vrea să-nșiri cuvinte,

Regretul te apasă, iubirea ți-a fost zbor,

Te copleșesc năvalnic aducerile-aminte...

De acei ochi senini, de șoapte îți e dor.

Iar ceasurile-n noapte trec unul după altul,

Teii înmiresmați foșnesc așa în vânt,

Un fluture albastru ți-atinge lin pianul...

Și lacrima se scurge din ochi către cuvânt.

Dan Lucian Corb 27 mai 2022