Mi-e dor de anii aceia frumoși
În care făceam kilometri pe jos,
Uneori cu bicicleta, cu părul în vânt,
Azi oftez, lăcrimând în cuvânt.
Mi-e dor de clipele din copilărie
Când visele zburau pe zmee din hârtie,
Cântând pe câmpul cu maci și-albăstrele
Dansam privind la frumoasele stele.
Mi-e dor de prieteniile de atunci
Când culegeam flori parfumate din lunci,
De desenele și jocurile din cartier,
De concursurile cu voința de fier.
Mi-e dor să strig cuvântul mamă...
Azi, privesc plângând o poză în ramă,
Mi-e așa dor de copilăria mea...
Mi-e dor... o păstrez în inima mea.
Dan Lucian Corb 31 mai 2022
Volumul: Mi-e dor de clipele din copilărie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu