Dorința, visul

Printre mesteceni luna își lasă razele-i domoale

Și ploaia bate-n geam, suspinul alinându-l,

Iar tu aștepți o fată dulce să îți iasă-n cale...

Să-ți înfrumusețeze drăgăstos dorința, visul.

Și răsfoiești o carte cu versuri așa duioase...

Sub licăriri de stele, aproape lăcrimezi,

Ți-e dor de ochii ei, de vorbele mătăsoase,

Ai vrea s-o strângi în brațe prin dulcile livezi.

Când te gândești la ea îți umpli din pustiu...

E leacul lin pe care demult tu îl așteptai,

Romantici, amândoi, prin dorul argintiu,

Pe clape de pian, sărutări pe cântece de nai.

Printre mesteceni luna își lasă razele-i domoale

Și ploaia bate-n geam, suspinul alinându-l,

Tresari, auzi un foșnet pe-acea-ntinsă cărare...

Dar nu e decât șoapta pe care-o duce vântul.

Dan Lucian Corb 26 august 2021

Volumul: Sentimente Dulci