Mi-e gândul la tine, mamă
Și doru-i cumplit de greu...
Privesc la o poză în ramă
Și lăcrimez în suspine mereu.
La ceas de seară cerul plânge,
O lumânare aprind, of, sufletul tău...
Acum totul în mine se frânge,
C-ai plecat și îmi pare rău.
Aș fi vrut să-ți mai spun cuvinte,
Aș vrea de prin cărți să-mi citești...
Amarnic plâng, dar merg înainte
Fiindcă știu că de acolo mă iubești.
A fost o zi ca și-atunci, suflet bun,
Cu senin și ploaie, cu dureri adânci...
Aș fi vrut încă multe să-ți spun,
Dar oftat era, e pe dealuri și lunci.
Dan Lucian Corb 22 aprilie 2021
Volumul: Mama, dragostea sufletului meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu