Acele șoapte dulci

Peste orașul trist se lasă înserarea 

Și plouă apăsat pe-acoperișuri lungi...

Întinde-te-n odaie și uită depărtarea,

Imaginează-ți șoapte, acele șoapte dulci.

Mai e un tren la noapte, un tren personal,

Dacă ți-e dor de mine, ia un bilet și hai...

Chiar dacă va ploua, să plouă torențial,

Ochii-ți voi săruta și părul tău bălai.

Te voi usca-n săruturi, splendide, argintii

Mă vei îmbrățișa, topindu-mă de dor...

Să bată ploaia-n geam, iubirea mea, să vii,

Să te alint șoptind, duios, în re minor.

M-așez la pian și clapele le-ating,

În armonii suave te-aștept măcar în vis...

Dar felinarele spre zori ușor, ușor se sting

Te-am avut o clipă și-a fost ca-n paradis.

Dan Lucian Corb 21 aprilie 2021

Volumul: Iubiri pierdu-te-n dor