Noi doi pe câmp c-o bicicletă,
Erai la școala populară
De artă și-mi păreai cochetă.
Priveam și răsărit și-apus
C-o-nțelepciune uimitoare...
Și câte vorbe ne-am mai spus
Și uite cum uitarea doare!
Cu părul galben pe-al meu umăr
Cu ochii dulci mă copleșeai,
Spuneai că sunt fără astâmpăr
Și-n versuri mi te strecurai.
Și-n adieri de vânt pe plai
Ne-mbrățișam adolescent,
Pe malul apei cânt de nai
Doinea în timpul așa lent.
Ți-aduci aminte de o vară?...
Prin care ne plimbam haihui,
Mai ai cerneală-n călimară
Pentr-o scrisoare dorului?!
Dan Lucian Corb 14 iunie 2019
Volumul: Line cuvinte a dor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu