luni, 3 septembrie 2018

Și lacrima soarelui de pe dealuri și lunci

E grea durerea din noapte și-apasă...
Ce ample tristeți și pe-afară și-n casă,
Unii spun la TV că-n zori vor veni ploi,
Ce mai contează, îmi fac umbrelă din foi.

Cândva, nesinguratic, pe drumul de țară
Treceam, puști simpatic, c-o domnișoară,
Dar totul s-a dus, n-aș mai găsi pași
Oricât aș căuta prin locuri, aceleași.

Mai aproape de nori eram și de vise,
Mai țin minte adierea ce ne vorbise...
Și gustul merelor atât de moi și de dulci
Și lacrima soarelui de pe dealuri și lunci.

Ca și atunci, e un dor, un sfârșit de vară
Într-un re minor prins pe o chitară,
Mestecenii-și leagănă frunzele-n vânt...
Nu mai am de la tine nimic, niciun cuvânt.

Dan Lucian Corb 3 septembrie 2018
Volumul: Singur sub sclipiri de stele


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu