Iubirea dintr-o vară o porți adânc în suflet...
Pe malul unei ape, floarea albă de nufăr
Și tu, cu păru-n vânt, în crem și violet
Habar nu ai de plâng, habar nu ai de sufăr.
Dar cine să vâslească, ești singură-ntr-o barcă,
Cine să te sărute în zori ca un zefir?...
Zadarnic tot suspini, n-o să se reîntoarcă
Clipa lină de atunci care-ți era safir.
Din ochii-ți blânzi o lacrimă în apa liniștită
Cade-atingându-ți mâna cu care îmi scriai
Cele mai dulci cuvinte când păreai neclintită
În sentimentele pe care mi le destăinuiai.
Dar vara mătăsoasă s-a dus demult, iubire,
A fost sau nu a fost cine mai poate ști?!...
Auzi pe malul apei aceeași tânguire
Și șoapta unui dor ce nu mai poate fi?
Dan Lucian Corb 28 august 2018
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu