Pornim la drum pe dealul poetic, prin ninsoare

Pe-o sanie, cu tine, pe undeva, departe,
O clipă m-aș întoarce în iarna cu povești,
Răsfoind cu dragoste, așa, ca într-o carte,
File prinse-n doruri de când spui că iubești.

Lejer, în cafeneaua aceea de la periferie
Te-aștept în seara ninsă, tăcut, la o cafea,
Printr-o fereastră crem, văd alba feerie,
Pe strada veche apari, surâs de catifea.

Pornim la drum pe dealul poetic, prin ninsoare,
Pe-o doalmă ne privește, surprins, un urs polar,
Stoluri de păsări din desișuri iar încep să zboare,
Trecem rostind cuvinte pe lângă palatul de cleștar.

Și caii albi ca neaua ne poartă prin povești...
Și glasurile noastre line răsună peste văi,
E-atâta duioșenie când tu aproape-mi ești...
Și-o lacrimă de dor o simt, adânc, în ochii tăi.

Dan Lucian Corb 31 decembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor