Din depărtare o vioară suspină,
Tăcut, lăcrimez de-o șoaptă atins,
Mestecenii-n vânt se tot clatină.
Îmi ești dor despletit în cuvinte
Și-ți simt adierea în suflet iubind,
Îți dărui duioasele-mi simțăminte,
Cu tine frumosul ades îl cuprind.
Se lasă-nserarea și fulgii tot vin,
Prin preajmă trec sănii de-argint,
Rămâi lângă mine în visul meu lin
Și-ngăduie-mi să-ți fiu dulce alint.
Ador limpezimea din ochii tăi verzi
Și clipele-n care de doruri vorbim,
Topește-mă-n sărutări de zăpezi
Și-apoi din cuvinte să-nmugurim.
Dan Lucian Corb 20 decembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu