Dan Lucian Corb: decembrie 2017

duminică, 31 decembrie 2017

La mulți ani cu sănătate și împliniri!

Pornim la drum pe dealul poetic, prin ninsoare

Pe-o sanie, cu tine, pe undeva, departe,
O clipă m-aș întoarce în iarna cu povești,
Răsfoind cu dragoste, așa, ca într-o carte,
File prinse-n doruri de când spui că iubești.

Lejer, în cafeneaua aceea de la periferie
Te-aștept în seara ninsă, tăcut, la o cafea,
Printr-o fereastră crem, văd alba feerie,
Pe strada veche apari, surâs de catifea.

Pornim la drum pe dealul poetic, prin ninsoare,
Pe-o doalmă ne privește, surprins, un urs polar,
Stoluri de păsări din desișuri iar încep să zboare,
Trecem rostind cuvinte pe lângă palatul de cleștar.

Și caii albi ca neaua ne poartă prin povești...
Și glasurile noastre line răsună peste văi,
E-atâta duioșenie când tu aproape-mi ești...
Și-o lacrimă de dor o simt, adânc, în ochii tăi.

Dan Lucian Corb 31 decembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor

joi, 28 decembrie 2017

Neaua ce se lasă pe câmpurile-ntinse

Neaua ce se lasă pe câmpurile-ntinse
Cu lacrimi presărată, de cântece atinse,
Cu gândul iar mă duce la casa dintr-un sat,
Acolo unde-n doruri noi ne-am legănat.

E noapte și-i tristețe, cărarea e pustie
Și suflă vântul aprig și-atâta poezie
E-n fiecare clipă în care mi te-admir
Iubindu-mă în taină, tu, dulce trandafir.

Așteaptă-mă, tăcută, prin adieri de nea,
Privește zbor de păsări pe cer de catifea,
Îngăduie-mi sub licăr neasemuit de stele
Să îți destăinui sentimente, gândurile mele.

Adu și felinarul, hai, luminează-mi calea,
Alină-mi tu, o, lină, frământările, jalea,
Din margini de pădure zărescu-ți chipul blând
Și-naintez prin neauă, spre tine, lăcrimând.

Dan Lucian Corb 28 decembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor

luni, 25 decembrie 2017

Contează darul tău de Crăciun

Contează darul tău de Crăciun,
O vorbă blândă, o alinare, un gând bun,
Un nobil gest, un cadou unui orfan,
Un ajutor celor însingurați, un ban.

Contează să dăruiești cu sufletul
Și să primești acolo, colindul, cântecul,
Vezi bucuria din ochii unui copil, duios,
Azi s-a născut Domnul nostru Hristos.

Contează să-i înțelegi pe cei de aproape,
Simte magia sărbătorilor, fulgi pe pleoape,
Ca-ntr-o poveste iubirea să te cuprindă,
Liniștea interioară-n armonii să te surprindă.

Contează darul tău de Crăciun,
O vorbă blândă, o alinare, un gând bun,
Colind se-aude sub steluțe argintii,
Sănătos și împlinit ca om să fii!

Dan Lucian Corb 25 decembrie 2017
Carte 12 DLC Crăciun Fericit, omule drag!

joi, 21 decembrie 2017

Șoptindu-ne din cărți, cuvinte limpezii

E noapte, peste câmpuri mai fulguie și-i ger,
O lacrimă în taină prin suflet îmi suspină,
Se văd câteva stele ce licăresc pe cer,
În nostalgia ta caut cea mai frumoasă rimă.

Mestecenii ce-s ninși mi-alină întristarea,
La masa din odaie parcă te văd citind,
Cu-atâta duioșie, eu îți aud chemarea
Și mă topesc iubire, de dorul tău, iubind.

Același vechi pian cu clapele în rânduri
Îmi îndulcește visul în care mă strecor,
Tu plimbă-te agale prin ale mele gânduri
Și dacă vrei, dansează, e-un cânt în do minor.

Până în clipa-n care va fi să ne vedem
Șoptindu-ne din cărți, cuvinte limpezii,
Îți las o adiere aici, într-un poem
Și te aștept, duioasă, în calea mea să vii.

Dan Lucian Corb 21 decembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor

marți, 19 decembrie 2017

Îmi ești dor despletit în cuvinte

Ninge mărunt iar pe câmpul întins
Din depărtare o vioară suspină,
Tăcut, lăcrimez de-o șoaptă atins,
Mestecenii-n vânt se tot clatină.

Îmi ești dor despletit în cuvinte
Și-ți simt adierea în suflet iubind,
Îți dărui duioasele-mi simțăminte,
Cu tine frumosul ades îl cuprind.

Se lasă-nserarea și fulgii tot vin,
Prin preajmă trec sănii de-argint,
Rămâi lângă mine în visul meu lin
Și-ngăduie-mi să-ți fiu dulce alint.

Ador limpezimea din ochii tăi verzi
Și clipele-n care de doruri vorbim,
Topește-mă-n sărutări de zăpezi
Și-apoi din cuvinte să-nmugurim.

Dan Lucian Corb 20 decembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor

duminică, 17 decembrie 2017

În iarna cu povești, de tine-nduioșat

În iarna cu povești, de tine-nduioșat
Pornesc la drum prin visul argintiu,
Ninsoarea-i blândă, se lasă peste sat,
Ca-ntr-un poem, mi-e sufletul pustiu.

Un când duios pe-acorduri de chitară
Se-aude-n deal, cărări înzăpezite
Eu le străbat cu dor spre tine iară,
Mi-s lacrimile grele, limpezite.

Curând la poarta ta voi poposi,
Cu un colind mă vei primi în casă,
Lângă brăduțu-mpodobit îți voi șopti
Că te ador, mă vei pofti la masă.

În iarna cu ninsori peste păduri,
Ne vom destăinui a dor și a iubire,
Iar din romanticele mele partituri
Îți voi cânta a lin și-a dăruire.

Dan Lucian Corb 17 decembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor