Caietul cu amintiri
Oftatul meu plin de dor
Tristeţea iar mă apasă
S-a-ntors şi credeam că mă lasă,
Mi-e greu şi suspin după ea
O fată care-mi plăcea.
Oftatul meu plin de dor
Oftatul meu nu-i uşor,
Mi-e teamă că totu-i pierdut
Şi-am crezut, am crezut.
Mă uit la ceas, vremea trece
Se-aude personalul de zece,
Într-o haltă pustie şi tristă
Te revăd, citind o revistă.
Am lacrimi în ochi, imprecis,
Veni-vor şi alte trenuri spre vis,
Ascultă în seara lină un cânt
Să m-auzi, călător trist sunt.
Dan Lucian Corb 18 iulie 2011
Caietul cu amintiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu