Şuieră vântul pe străzi tăcute
Şi scârţâie uşi, tristeţi, parfum,
Prin ploaia rece, ore trecute
În nostalgii poetice-acum.
Departe-i o gară şi-a fost o vară
În care, tu, ştrengăriţo visai...
Să hoinărim în doi c-o chitară,
Mai ştii cât de mult mă iubeai?
Trece un tren, l-aud fluierând
Şi-n mine-i un simplu oftat...
Printre plopi mai hai, lăcrimând
În visul din care-ai plecat.
Dan Lucian Corb 22 decembrie 2014
Da, ştrengăriţo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu