Când cuvinte tandre îmi spuneai tu mie,
Se-auzea doar vântul şuierând la geam
Şi puterea dragostei în care ne pierdeam.
Cum să uit privirea, în care m-am topit
Şi visul prins în şoapte-n care te-am iubit,
Se-auzeau doar lacrimi atinse de sărut
Din fericirea care nici unul n-am avut.
Cum să uit aroma ultimei tale sărutări...
Era o despărţire ca pe peronul unei gări,
Nu ştiu cum ce-am greşit, de ce ai plecat,
Ştiu doar că te-am iubit, cu sufletul curat.
Cum să uit surâsul blând ce mi l-ai dăruit
Când doar un simplu like mă făcea fericit,
A rămas floarea de crin pe o noptieră
Şi adâncul meu suspin prins la butonieră.
Dan Lucian Corb 6 februarie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu