Fii şi tu alături de scriitorul Mihail Rujoiu! În luna martie dăruieşte din suflet!

  Prieten drag, te invit să citeşti aceste rânduri şi de vei lăsa o lacrimă din sufletul tău înduioşat de povestea acestui om, şi de îl vei ajuta după cum îţi va şopti inima, Bunul Dumnezeu te va răsplăti pentru bunătatea ta.

Mihail Rujoiu, s-a născut pe 20 ianuarie 1969, la Câmpina. În prezent locuieşte în Băneşti-Prahova. A început  să scrie poezie din anul 1985. Pentru el, poezia este: dor, tristeţe, bucurie, revoltă şi optimism. O boală cruntă i-a răvăşit trupul şi sufletul, o boală ce practic din 2003, i-a marcat întreaga existenţă. De atunci şi până acum, Mihail, a trecut prin zeci de operaţii chirurgicale, în urmă cu trei ani, rămânând fără un picior. Cu demnitate şi multă voinţă, şi-a continuat drumul. Şi-a găsit alinarea sufletească în prietenia lui Bobiţă, cu care împarte tristeţile şi bucuriile.

 A reuşit prin puterea sa deosebită să tipărească 3 cărţi personale:
Din fum de ţigară, Zâmbete de petale, Poezii pentru copii de grădiniţă, şi are frumoase proiecte poetice de viitor.

  În sensibila poezie a lui Mihail Rujoiu, sufletul plânge prin cuvinte, el, întinzând mâna tremurândă către speranţă sub lumina stelelor ce licăresc în nopţile pustii, încingând o horă mare cu luna prinsă la mijloc. Regăsim în a sa poezie, dorul şi jalea, plânsul acela înăbuşit în adânci suspine, foşnete de cuvinte, flori tăcute, petale albe de catifea, durere, speranţă şi... bătrânul pian ale cărui clape albe şi negre, se pierd într-un cântec lin şi nostalgic, un cântec ce te înduioşează de-l asculţi, până la lacrimi pe sub flori albe de cireş.

  Totodată, a participat la proiectele grupului artistic Sentiment A, noi fiindu-i întotdeauna aproape. A apărut în Antologiile electronice de pe site-ul sentiment-a.ro şi în cărţile: Sentiment A: Poezii de iarnă, Cântece şi Colinde şi Sentiment A: Un zâmbet pentru fiecare copil şi se implică cu pasiune în tot ceea ce facem, în promovarea artei.

  Este un prieten adevărat, un om deosebit şi corect, în care am încredere, şi îmi aduc aminte lăcrimând cum de pe patul de spital, în perfuzii, după o operaţie dificilă, a insistat să trimită suma necesară pentru una din cărţile noastre.
  Timpul a trecut, şi în decembrie 2013, am primit un telefon de la el, spunându-mi cu tristeţe în glas, că se află din nou în spital pentru analize, fiindcă avea dureri groaznice, aproape insuportabile la celălalt picior, luând medicamente puternice de calmare a durerilor. Oftam ascultându-l, şi mi-aş fi dorit să pot face mai mult pentru el... L-am încurajat, şi ne-am despărţit cu lacrimi în glas şi speranţă în suflete. 
  După câteva zile, m-a sunat o prietenă şi mi-a spus că Mihail este în operaţie şi că îşi va pierde şi celălalt picior. Lacrimile mi-au cuprins sufletul. Ne-am rugat, noi, prietenii, pentru sănătatea lui. Şi acum, scriind aceste câteva cuvinte din povestea lui fenomenală, lăcrimez şi mi-aş dori ca fiecare lacrimă de-a noastră să se transforme în picuri de speranţă pentru el. Imaginează-ţi doar câteva clipe, ce înseamnă ca cineva la 45 de ani, să fie imobilizat la pat, să se poată deplasa de acum doar în cărucior şi... cu toate acestea, el, Mihail, acest om extraordinar, să aibă puterea de a zâmbi şi a spune:
-,, Merg mai departe cu speranţă şi credinţă în suflet!''
  Dacă te-a impresionat drama acestui om, şi doreşti să îl ajuţi într-un fel sau altul, contactează-l te rog, pe Facebook şi te vei convinge că e un om absolut minunat.
  Ascultă de doreşti şi un cântec pe versurile lui, ce exprimă sensibilitatea sufletului său artistic: Te iubesc!
Versuri: Mihail Rujoiu
Muzică şi Voce: Dan Lucian Corb
Îţi mulţumim frumos pentru fiecare like, pentru fiecare distribuire, pentru fiecare comentariu, pentru fiecare gest, pentru prietenie şi solidaritate.
În luna martie dăruieşte din suflet!
Cu prietenie, DLC şi Sentiment A: Poezie şi Muzică pentru sufletul tău

  
Ale mele doruri

Ca trandafirul mi-aş lipi obrazul
De-al tău piept s-aud cum bate, 
Inima pură-n formă de petală
Şi ale mele doruri ce se vor scăldate.

Se înalţă cântec viu de ciocârlie
Prin fâlfâit de aripi îşi alintă dorul, 
O stea desface mugurul din rouă
Şi-n paşi de dans ploaia conduce norul.

E vremea când se-ntorc la matcă
Săruturile ce încă n-au fost date, 
Dar au rămas prea multe buze-n zbor
De-atâta drum s-au rătăcit uitate.

Coboară-ncet din cer steaua mea pură
Şi-nfingete adânc în lutul crud, 
Să simt sămânţa-n suflet ce-ncolţeşte
Iar când răsare, vocea să-i aud.

Iar de-al tău piept lipit aş tot rămâne
Ca trandafirul ce-a-nflorit în rouă, 
S-aud cum bate dorul din petală
Şi-apoi se stinge lângă luna nouă.

Autor: Mihail Rujoiu
Din cartea: Lacrimi şi flori