151.Verile acelea splendide, hoinărind pe câmpuri cu flori şi fluturi albi, pe malul unei ape suspinând doruri, până înspre seară când cuvintele se înşirau lin pe foi luate din amurguri sentimentale,voi, verile acelea, îmi sunteţi aproape acum.
Dan Lucian Corb
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu