Printre margarete, maci, albăstrele,
Citind o scrisoare, o, domnişoară
Te-aş săruta sub sclipiri dulci de stele.
Parcă îţi văd nostalgia-n priviri
Uitându-te peste-ale mele cuvinte,
Of, imposibilă iubire, stropi de iubiri
Doar chipu-ţi hoinăreşte-mi prin minte.
Cum stai cu rochia-ţi împletită
Pe pătura fină mirosind a parfum,
Lângă umbrela albă, uşor despletită
Privind din când în când vechiul drum.
O, ce n-aş da s-ajung lângă tine
Să te alint, să-ţi şoptesc vorbe rare,
Cum plânge oftând sufletu-n mine
O, blânda mea blândă rază de soare.
Dan Lucian Corb 4 ianuarie 2012 Aleşd V12
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu