Cum aş putea să nu-ţi duc dorul
Când toată fiinţa îmi vibrează...
Cum aş putea trăda izvorul
Iubirii ce mă-mprospătează.
Cum aş putea vreodată-n zborul
Acestei vieţi să nu te am,
Cum să îţi spun eu că amorul
Ţi-l port, eşti tot ce n-am.
Şi cum să nu lupt pentru tine
Să-mi fii aproape-ntotdeauna...
Când sufletul mi-e în suspine
Fiindcă te duci, mă laşi cu luna.
Şi cum să-ţi dau dovezi mai mari
Să-mi înţelegi toată iubirea,
Decât cuvintele pe cari'
Le preţuieşti cu toată firea.
Dan Lucian Corb 21 iulie 2011 Aleşd
Dor Nestins
luni, 29 octombrie 2012
Iubire ca-n vis
Iubire ca-n vis, îmi eşti paradis
Când ochii ţi-i văd, mă pierd în ei...
Când buzele tale m-ating, deschis
Îmi e sufletul, parfum de tei.
În seara de toamnă, şuviţele tale
Ce blând se lasă pe umerii-ţi goi...
Mă fac să rostesc cuvinte, petale
Din vara albastră pierdută în noi.
Mărgele albe pe trupul catifelat
Şoapte, senzaţii, cercei de argint...
Buze duioase ca dorul pictat
Atingeri tandre, rostiri în alint.
Tu ştii că îmi eşti şi aer şi soare
Eu ştiu că-ţi voi fi iubirea dintâi...
Iubire ca-n vis, pătrunzătoare
Când pleci întotdeauna rămâi.
Dan Lucian Corb 28 octombrie 2012
Poezii Volumul 11
Când ochii ţi-i văd, mă pierd în ei...
Când buzele tale m-ating, deschis
Îmi e sufletul, parfum de tei.
În seara de toamnă, şuviţele tale
Ce blând se lasă pe umerii-ţi goi...
Mă fac să rostesc cuvinte, petale
Din vara albastră pierdută în noi.
Mărgele albe pe trupul catifelat
Şoapte, senzaţii, cercei de argint...
Buze duioase ca dorul pictat
Atingeri tandre, rostiri în alint.
Tu ştii că îmi eşti şi aer şi soare
Eu ştiu că-ţi voi fi iubirea dintâi...
Iubire ca-n vis, pătrunzătoare
Când pleci întotdeauna rămâi.
Dan Lucian Corb 28 octombrie 2012
Poezii Volumul 11
sâmbătă, 27 octombrie 2012
joi, 25 octombrie 2012
marți, 23 octombrie 2012
sâmbătă, 20 octombrie 2012
joi, 18 octombrie 2012
miercuri, 17 octombrie 2012
marți, 16 octombrie 2012
Sunt doar un simplu om
Îmi place să trăiesc viaţa frumos
Să simt că sunt, şi voi fi de folos...
Şi asta e o artă, artă pură este
Îmi place viaţa cu parfum, poveste.
Îmi place să privesc blând, realist
Fără cuvinte mari, doar în esenţă...
Uneori vesel, da alteori mai trist
Mereu cântând în armonii, prezenţă.
Sunt doar un simplu om cu gând curat
Şi-mi place să visez n-albastru pur...
Sunt lacrimă şi zâmbet, dor, oftat
Sunt sentiment, un veşnic trubadur.
Hai hui îmi zboară gându-adeseori
Poetice iubiri cu glas înmiresmat...
Mă copleşesc citind, parfum de flori
Se-mbibă fin în litere, scris apăsat.
Dan Lucian Corb 15 octombrie 2012
Volumul 11
După o idee Mirela T.
Să simt că sunt, şi voi fi de folos...
Şi asta e o artă, artă pură este
Îmi place viaţa cu parfum, poveste.
Îmi place să privesc blând, realist
Fără cuvinte mari, doar în esenţă...
Uneori vesel, da alteori mai trist
Mereu cântând în armonii, prezenţă.
Sunt doar un simplu om cu gând curat
Şi-mi place să visez n-albastru pur...
Sunt lacrimă şi zâmbet, dor, oftat
Sunt sentiment, un veşnic trubadur.
Hai hui îmi zboară gându-adeseori
Poetice iubiri cu glas înmiresmat...
Mă copleşesc citind, parfum de flori
Se-mbibă fin în litere, scris apăsat.
Dan Lucian Corb 15 octombrie 2012
Volumul 11
După o idee Mirela T.
luni, 15 octombrie 2012
E seară de toamnă
E seară de toamnă şi-i seară de dor
E seară de toamnă şi plouă din nor...
Ating două vorbe păstrate-n sertar
Ating două vorbe rostite-n zadar.
E seară de toamnă şi păsări se duc
E seară de toamnă se scutură nuc...
Ating două frunze luate de vânt
Ating două lacrimi într-un cuvânt.
E seară de toamnă şi-i grea nostalgie
E seară de toamnă cu stropi, poezie...
Ating două buze în galben decor
Ating două şoapte născute din dor.
E seară de toamnă şi norii tot vin
E seară de toamnă,o, visul meu lin...
Ating două boabe de struguri, ating
Ating două lacrimi ce-n noapte se sting.
Dan Lucian Corb
Acum pe Blog Special pentru cei ce iubiţi Poezia mea
Cu drag, DLC
E seară de toamnă şi plouă din nor...
Ating două vorbe păstrate-n sertar
Ating două vorbe rostite-n zadar.
E seară de toamnă şi păsări se duc
E seară de toamnă se scutură nuc...
Ating două frunze luate de vânt
Ating două lacrimi într-un cuvânt.
E seară de toamnă şi-i grea nostalgie
E seară de toamnă cu stropi, poezie...
Ating două buze în galben decor
Ating două şoapte născute din dor.
E seară de toamnă şi norii tot vin
E seară de toamnă,o, visul meu lin...
Ating două boabe de struguri, ating
Ating două lacrimi ce-n noapte se sting.
Dan Lucian Corb
Acum pe Blog Special pentru cei ce iubiţi Poezia mea
Cu drag, DLC
duminică, 14 octombrie 2012
Rezistă omule, la şocuri !!!
Rezistă omule, la şocuri
Căci uneori rămâi şocat...
De cum apar pe două tocuri
Tristeţile, deliberat.
Noaptea cu insomnii majore
Gândeşte altundeva...
Sărutări multicolore
Poate te vor deştepta.
Iar suspinul ce te-apasă
Tot mai greu şi fără sens...
Înveleşte-l în mătasă
Şi dă-i drumu-n vântu dens.
Rezistă omule, la şocuri
Căci asta e, deci asta e...
Pe o terasă între blocuri
Beau ceai fierbinte A* cu D*.
P.S.
A * Amăgirea
D * Despărţirea
Căci uneori rămâi şocat...
De cum apar pe două tocuri
Tristeţile, deliberat.
Noaptea cu insomnii majore
Gândeşte altundeva...
Sărutări multicolore
Poate te vor deştepta.
Iar suspinul ce te-apasă
Tot mai greu şi fără sens...
Înveleşte-l în mătasă
Şi dă-i drumu-n vântu dens.
Rezistă omule, la şocuri
Căci asta e, deci asta e...
Pe o terasă între blocuri
Beau ceai fierbinte A* cu D*.
P.S.
A * Amăgirea
D * Despărţirea
Trădătorul din umbră
Trădătorul din umbră
Cel mai periculos,
Trădătorul din umbră
Atacă vertiginos.
Dar tu opreşte-l acum
Ignorându-l total,
Vezi-ţi de al tău drum
El rămâne-un banal.
Doare, suflet ai pus
Nu te-ntrista, fără rost,
Te-a trădat, puţin spus
Va trece tot ce a fost.
Trădătorul din umbră
Rânjeşte-un moment,
Va rămâne o umbră
Dar tu rămâi decent.
Cel mai periculos,
Trădătorul din umbră
Atacă vertiginos.
Dar tu opreşte-l acum
Ignorându-l total,
Vezi-ţi de al tău drum
El rămâne-un banal.
Doare, suflet ai pus
Nu te-ntrista, fără rost,
Te-a trădat, puţin spus
Va trece tot ce a fost.
Trădătorul din umbră
Rânjeşte-un moment,
Va rămâne o umbră
Dar tu rămâi decent.
Trădătorii...
Trădătorii...îi urăsc, ce te-au vândut ieri
Pentru doi bani şi ăia mărunţi...ce absurd!
Trădătorii...drum către nicăieri, nicăieri
Rămâneţi în urmă, glasul vi-i surd...
Pentru doi bani şi ăia mărunţi...ce absurd!
Trădătorii...drum către nicăieri, nicăieri
Rămâneţi în urmă, glasul vi-i surd...
sâmbătă, 13 octombrie 2012
luni, 8 octombrie 2012
Sufletu-mi plânge ca ploaia-n şiroaie
Sufletu-mi plânge ca ploaia-n şiroaie,
Fiece picur l-aud... nostalgie-n odaie,
Ramuri, mesteceni se leagănă-n vânt,
Of, cât mă doare tristeţea-n cuvânt.
Zile-au trecut,cum s-au mai scurs,
Tăcere-a urmat al lacrimii curs...
Am obosit să mai aştept, ce să aştept...
Mă ţin agăţat de un jalnic regret.
Eu şi cu ploaia, singuri în noapte,
Numai noi doi şoptim acum şoapte...
Of, şi-o vioară, blând, suspină cu noi,
Ochii mei cândva plini de tine, mi-s goi.
Sufletu-mi plânge ca ploaia-n şiroaie
Dor de-o iubire venită-n şuvoaie...
Te-am avut, te-am pierdut, of, supărare
Ce faci cu mine, de ce-ncă mă doare?...
Dan Lucian Corb 8 octombrie 2012
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Acum pe Blog, pentru cei ce iubesc poezia scrisă din suflet cu suflet,cu drag, DLC
Fiece picur l-aud... nostalgie-n odaie,
Ramuri, mesteceni se leagănă-n vânt,
Of, cât mă doare tristeţea-n cuvânt.
Zile-au trecut,cum s-au mai scurs,
Tăcere-a urmat al lacrimii curs...
Am obosit să mai aştept, ce să aştept...
Mă ţin agăţat de un jalnic regret.
Eu şi cu ploaia, singuri în noapte,
Numai noi doi şoptim acum şoapte...
Of, şi-o vioară, blând, suspină cu noi,
Ochii mei cândva plini de tine, mi-s goi.
Sufletu-mi plânge ca ploaia-n şiroaie
Dor de-o iubire venită-n şuvoaie...
Te-am avut, te-am pierdut, of, supărare
Ce faci cu mine, de ce-ncă mă doare?...
Dan Lucian Corb 8 octombrie 2012
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
duminică, 7 octombrie 2012
joi, 4 octombrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)