Mi-ar fi plăcut să te cunosc în liceu
Mi-ar fi plăcut să te cunosc în liceu
Eu în clasa a noua, tu-n a unsprezecea,
Să mă îndrăgostesc de un sublim eseu
Citit dintr-un caiet uitat pe banca aceea.
Mi-ar fi plăcut să mă fi cunoscut
în liceu
Să mă inviți la dans, la balul
bobocilor,
Să te zăresc studiind la meditații
din greu
În amfiteatrul de lângă internatul
băieților.
Chiar aș fi vrut ca tu să stai în gazdă
Într-o căsuță cu o grădină plină cu lalele,
Să-mi notez despre tine în a mea agendă
Să mă visezi în nopțile senine cu stele.
Chiar aș fi vrut să stau pe la
fereastră
De unde ziua paşii să ţi-i
urmăresc,
Să mă prefac că ud florile din
glastră
Să te văd când treci şi doar să-ţi
zâmbesc.
Iar într-a zecea să mă mut în gazdă
Să fac un mic efort plătind chiria,
Chiar lângă tine, pe aceeași veche stradă
Să te zăresc venind, aducându-mi bucuria.
Iar eu atunci să fiu atâta
de-ncântată
Că ne putem vedea și mai des în sfârşit,
Astfel reuşind să-ţi spun pentru
prima dată
„De ochii tăi albaştri m-am îndrăgostit!”
Cât aș fi vrut să mergem împreună
În zori de zi la școală să învățăm,
Fiecare în clasa lui, iar după ore de mână
Despre iubire, despre viață să filosofăm.
Cât aș fi vrut câteva versuri să-mi
dedici
Să-mi lași un bilețel și-o floare-n
bancă,
La sala de lectură să citim din
clasici
Din privire să-nțelegi că te iubesc
în taină.
Mi-ar fi plăcut să ne vedem în pauze
Plimbându-ne pe-aleea cu mulți tei
Și să primim îndelungi și meritate aplauze
La recitaluri de poezie pe armonia dragostei.
Mi-ar fi plăcut să vii la a mea
absolvire
Cu trandafiri albaștri și chitara
albă,
Să-mi fii și să-mi rămâi prima
iubire
Iar eu să-ți rămân pentru totdeauna
dragă.
