Șoriceii dansau pe verandă
în amurgul albăstrui
eu băteam la mașina de scris
sub stropii de ploaie
boabe de mărgăritar
de la vecini mirosea a grătar
motanul visa liniștit pe șezlong
vântul sufla cu intensitate
același sunet de semitocuri
se auzea sacadat pe trotuarul pavat
era a șasea vecină
cea cu doi meri în grădină
un zâmbet pe sub mustăți bunătăți
șoriceii dansau pe verandă
Ioanci cânta la acordean
de la a treia casă
câte o găină accentua ouat
cocoșul fiind în deplasare
Laica lătra rar dar prelung
așteptând meniul zilei
Piciul de pe colț arunca mingi în pereți
doi mestecau semințe
apăru Suzi pe un scuter portocaliu
cu o pizza despuiată în cutie
șoriceii dansau pe verandă
eu băteam la mașina de scris
în amurgul albăstrui
visând la fata cu pistrui
ce periodic îmi citea din periodice
cândva
atunci când o simplă lectură
la o cafea
însemna deschiderea orizontului din priviri
spre noi culmi de civilizație
șoriceii dansau pe verandă...
Dan Lucian Corb 14 octombrie 2022
Volumul: Mai nou visez o dactilografă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu