Dan Lucian Corb: februarie 2018

Plouă tăcut pe străzile-acelea pustii,
Dor mi-e de tine în brațe să-mi fii,
Ce tineri eram, cum ne jucam cu clipele,
Ce mi-a rămas de-atunci, o umbrelă și visele?!

Poate mai știi, poate păstrezi undeva
Petale din trandafirul acela roz, dragostea,
Ce ne plăceam, ne-mbrățișam, of, ploile,
Atât de romantici, dansau cu noi păsările.

Poate le mai ai, poate le păstrezi undeva,
Scrisorile ale căror cuvinte ne-au fost seva,
Cât ne iubeam, ne sărutam, of, șoaptele,
Așa visători, doi adolescenți, aud inimile.

Plouă tăcut pe străzile-acela pustii,
Dor mi-e de tine în brațe să-mi fii,
Dac-ai veni pentru o clipă, da, lacrimile,
Să mi le-atingi cu-al tău obraz, sentimentele!

Dan Lucian Corb 22 februarie 2018
Volumul: Singur sub sclipiri de stele

Tu ești poezia sufletului meu,
Linul surâs și lacrima de catifea,
Duioșenia serilor cu gust de jeleu,
Sărutarea din zori cu-aromă de cafea.

Tu ești zborul viselor albastre,
Cântecul pe care-l fredonez ades,
Îmi ești armonia amplă de orchestre,
Lăcrimezi de dor, cu flori în cale-ți ies.

Tu ești minunata mea speranță,
Frumusețea blândă ce mă copleșește,
Sentimente-n cea mai romantică vacanță,
Mi le dărui tu, cea care mă iubește.

Tu ești povestea gândurilor mele,
Eleva dintr-un vis pictat în argintiu,
Îmi ești mireasmă printre ploile de stele,
Doi într-o carte, sub cerul albăstriu.

Dan Lucian Corb 8 februarie 2018
Volumul: Line cuvinte a dor