Dar, ai venit tu și cu o privire m-ai alinat,
Pentru asta, te voi prețui mereu, necunoscuto
Înduioșându-mi inima ce alta mi-a rănit-o.
Nu mai contează ce-a fost, important e că trece
La fel ca seara, prin preajmă, personalul de zece,
Un fluierat prelung de jale și de dor prea plâns
Și întrebări în gânduri triste, fără de răspuns.
Tristele mele lacrimi din ochi le-ai văzut
Zadarnic, de sufletul meu lin, nu te-a durut,
Însă, tu, necunoscuta mea, mi le-ai înțeles
Și pentru asta în visul tău în cale-o să-ți ies.
De luni de zile mi-e sufletul zbuciumat
Dar, ai venit tu și cu o privire m-ai alinat,
Pesemne iubirile au nevoie de zbor și cuvinte
Altfel, rămân undeva, în aduceri aminte.
Dan Lucian Corb 13 februarie 2017
Volumul: Pentru atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu