Când viscolul spulberă zăpezi,
De-o dragoste mi-aduc aminte
Şi-aştept să vii să mă vezi.
Să stăm amândoi la fereastră
Poetic, de dor lăcrimând,
C-un cântec de inimă albastră
În clipa iubirii fremătând.
Să-ţi simt mireasma ta dulce
Şi glasul duios să-ţi ascult,
O, frumuseţea ta mă seduce
Aducându-mi acelaşi tumult.
Mi-e dor de ale tale cuvinte
Când viscolul spulberă zăpezi,
Rămâi hoinărindu-mi prin minte,
Nicicând să nu te îndepărtezi.
Dan Lucian Corb 10 ianuarie 2014
Volumul: Parfumul florilor de vară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu