vineri, 3 octombrie 2014

Plouă pe străzile tăcute...

Plouă pe străzile tăcute...
E-o ploaie blândă, nostalgie,
Mi-e dor de ea, să mă sărute,
S-o-mbrăţişez în poezie.

Plouă pe străzile tăcute...
Aş vrea în braţe să o strâng,
Dar prea departe-i şi avute
Mi-s lacrimile-n suflet plâng.

Plouă pe străzile tăcute... 
Şi numai dorul se strecoară,
Prin vise-arămii începute
E un suspin dintr-o vioară.

Plouă pe străzile tăcute...
Mi-e dor adânc de ochii ei,
De clipele-n doi ce-s trecute
Într-un album cu flori de tei.

Dan Lucian Corb 3 octombrie 2014
Volumul: Parfumul florilor de vară

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu