Aştept cu dor acea iubire nesfârşită care să-mi rămână pentru veşnicie în sufletu-mi dornic de pasiune nestăvilită,de sentimente unice cu nuanţe albastre,de atingeri care să rămână tipărite pe trup şi-n suflet pentru totdeauna,de îmbrăţişări tandre care să cuprindă clipele în amurguri roşiatice,de cuvinte spuse din suflet în suflet,care să ne rămână în suflete pentru atunci când sufletele noastre vor fi două stele,licărind pe cerul senin noaptea,în zorii limpezi prefăcându-se-n lacrimi de rouă,iar ziua în parfumul florilor de câmp,iar seara în şoapte dulci purtate pe aripile vântului de-a lungul pământului...
Aştept cu dor,cu dor,cu dor...acea iubire nesfârşită în care să mă pierd şi-n care să mă regăsesc,în care să plângem de fericire,în care să surâdem amândoi descoperindu-i tainele nebănuite,acea iubire pe care dacă o ai,ai tot.
Dan Lucian Corb
Acum pe Blog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu