marți, 31 mai 2016
luni, 30 mai 2016
Cu un caiet și o chitară
Mi-e dor de verile acelea-n care
Blândul tău surâs mă-nvăluia...
Nu mai conta oricâtă așteptare
Căci tu mereu veneai în calea mea.
Cu un caiet și o chitară ne-așezam
Pe malul unei ape, eu și cu tine...
Și până în amurg ne-mbrățișam
Prin cântece și versuri line, line.
Melancolici ne-ntorceam pe o cărare
Ce e bătută doar de ploi și vânt...
Acum gândindu-mă la noi mă doare
Și-mi curge lacrima până-n cuvânt.
A fost un vis ce l-am trăit odată
Chiar nu știu dacă m-ai iubit nespus...
Și nici nu-mi pasă fiindcă, dulce fată
De-atunci suspin în fiecare-apus.
Dan Lucian Corb 30 mai 2016
Volumul: Pentru atunci
Blândul tău surâs mă-nvăluia...
Nu mai conta oricâtă așteptare
Căci tu mereu veneai în calea mea.
Cu un caiet și o chitară ne-așezam
Pe malul unei ape, eu și cu tine...
Și până în amurg ne-mbrățișam
Prin cântece și versuri line, line.
Melancolici ne-ntorceam pe o cărare
Ce e bătută doar de ploi și vânt...
Acum gândindu-mă la noi mă doare
Și-mi curge lacrima până-n cuvânt.
A fost un vis ce l-am trăit odată
Chiar nu știu dacă m-ai iubit nespus...
Și nici nu-mi pasă fiindcă, dulce fată
De-atunci suspin în fiecare-apus.
Dan Lucian Corb 30 mai 2016
Volumul: Pentru atunci
duminică, 29 mai 2016
Înduioșând flori de tei
O fată singură-n noapte
Pe malul unei ape trecea,
Stelele licăreau și în șoapte
O dorință cu dor își spunea.
Trecând pe întinsa câmpie
Prin lanul de grâu legănat,
Duios mai cânta în ie
Ca într-un vis creionat.
Vântul acelei veri adia
Ajunse pe cărarea pustie,
O lacrimă în ochi scânteia
Și-n suflet purta poezie.
La căsuța atinsă de lună
Închise poarta în urma ei,
De-atunci un poet suspină
Înduioșând flori de tei.
Dan Lucian Corb 29 mai 2016
Volumul: Pentru atunci
Pe malul unei ape trecea,
Stelele licăreau și în șoapte
O dorință cu dor își spunea.
Trecând pe întinsa câmpie
Prin lanul de grâu legănat,
Duios mai cânta în ie
Ca într-un vis creionat.
Vântul acelei veri adia
Ajunse pe cărarea pustie,
O lacrimă în ochi scânteia
Și-n suflet purta poezie.
La căsuța atinsă de lună
Închise poarta în urma ei,
De-atunci un poet suspină
Înduioșând flori de tei.
Dan Lucian Corb 29 mai 2016
Volumul: Pentru atunci
sâmbătă, 28 mai 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


