Pe malul unei ape trecea,
Stelele licăreau și în șoapte
O dorință cu dor își spunea.
Trecând pe întinsa câmpie
Prin lanul de grâu legănat,
Duios mai cânta în ie
Ca într-un vis creionat.
Vântul acelei veri adia
Ajunse pe cărarea pustie,
O lacrimă în ochi scânteia
Și-n suflet purta poezie.
La căsuța atinsă de lună
Închise poarta în urma ei,
De-atunci un poet suspină
Înduioșând flori de tei.
Dan Lucian Corb 29 mai 2016
Volumul: Pentru atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu