Visam să fiu actor de cinema cândva
Pe scena Casei de Cultură repetam,
Încă visez frumos, dar lăcrimează inima
Și ploile de vară-mi bat în geam.
Și-n serile târzii trec prin oraș, tăcut,
Port nostalgii în suflet și mi-e dor
De anii adolescenței în care am avut
Aproape tot, aproape însă e trecător.
Dar a rămas același albastru în priviri
Și cred că dacă vrei poți izbândi,
Într-un oraș din vest atâtea regăsiri,
Cuvintele există, le poți dobândi.
Pe străzile înguste, prin cartier la pas
La fel ca mai demult când inventam,
Încep să cânt ușor și-i sentiment în glas,
Chitara veche, pana, scrisori încă le am.
Dan Lucian Corb 10 iulie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu