Ninge-n alb peste mesteceni în noptea geroasă,
Într-un vis duios te legeni, lacrima te-apasă,
Ninge blând și-alungi durerea printr-un vers de nea,
Ninge lin peste orașul cu-amintiri de catifea.
Și asculți tăcut, cuminte, cum adie vântul
Și ți-e dor s-asculți din nou vorba ei, cuvântul,
Un sărut pictat în toamnă intr-o veche gară,
Ochi duioși, iubirea dulce-n cântec de chitară.
Și te uiți nostalgic iarăși până-n depărtare,
Te gândești la pasiunea ei așa mistuitoare,
În oftat de dor te lași pe șoapte de-argint
Sub raze de lună, dornic de sărut și-alint.
Ninge-n alb peste mesteceni în noaptea geroasă,
Într-un vis duios te legeni, lacrima te-apasă,
Ninge blând și iar suspini sub sclipiri de stele,
Ninge lin și lacrimi cântă despre doruri grele.
Dan Lucian Corb 11 ianuarie 2022
Volumul: Sentimente Dulci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu