Mi-aduc aminte de duioasa mea copilărie
Când mă jucam pe câmp cu flori la pălărie...
Și fluturi albi cu drag îi admiram sub soare,
Eram atât de fericit, de dor lacrima doare.
Eram o gașcă de copii frumoși pe-afară,
Atâtea jocuri inventam, cântam și la chitară,
De-a v-ați ascunselea, cu mingea, din poartă-n poartă,
Tenis, fotbal, hoții și vardiștii, fugeam prin iarba înaltă.
Și câte aventuri, o, câte vise sub licăriri de stele
Până-n adolescența în care lucrurile erau mai grele,
De doi ochi albaștri de te îndrăgosteai și-i adorai
Îi scriai poezii pe foi de caiet, pe cântecul de nai.
Acele vremuri au trecut, dar ți-au rămas amintiri
Și nu contează că ai pierdut vreo câteva iubiri,
Dulcea-ți copilărie în suflet o vei păstra, iar lacrima
Din adolescență va fi exact ca un refren la o cafea.
Dan Lucian Corb 1 iunie 2021
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu