Prin ploaie și senin cu ochii lăcrimând,
O, draga mea mamă, mi-e inima rănită,
Te voi păstra mereu în suflet și în gând.
Cu numele de Floare, așa îmi va rămâne
Parfumul tău pe drum, știu, mă va însoți,
Iar glasul tău duios ades o să-mi răsune
Până-n adânc de suflet, mamă, te voi iubi.
Să ai drumul lin către Lumină-n ceruri
Să mă veghezi, măicuță, să îmi alini durerea,
Iar eu îți voi lăsa în carte-ale mele rânduri
Și-n amintiri îți voi simți prezența, adierea.
Îți mulțumesc pentru iubirea ta și plâng,
Ce trist mi-e fără tine, ce apăsare grea,
O, cât aș vrea în brațe cu dor să te mai strâng,
Parcă te-aud citind, alinându-mi lacrima.
Dan Lucian Corb 24 aprilie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu