Mai demult, când iubeai până la lacrimi, nu conta distanța, ai fi fost în stare să mergi oriunde să îi fii alături. Atunci nu avea importanță de unde era, conta doar iubirea. Acea iubire, azi, o mai simți în al tău suflet oare? Te întorci uneori în serile pustii să o cauți într-un vechi manuscris cu doruri înșirate în ceasuri târzii, o auzi suspinând ca un sunet de vioară ce înduioșează adânc?
Mai ții minte cum îi spuneai că îți dorești dragoste, pasiune, înțelegere, armonie, vise și speranțe în doi?Sigur ții minte și oftezi. Puteai avea totul, puteați fi fericiți! Oare e târziu? S-ar mai putea face ceva? Desigur! Dacă unul din voi ar decide să urce în trenul iubirii, într-o toamnă plină de melancolie și ploi, călătorind spre fericire, încărcat în suflet cu poetice declarații de dragoste. Of, pianul acela din vechea odaie și fotoliul de lângă fereastră și delicatețea cuvintelor rostite...
Cât de mult contează un simplu gest, o călătorie, o scrisoare, un mesaj, un bilet, două cuvinte, trei șoapte, patru sărutări, cinci valize, șase pachete, șapte cărți, opt bluze, nouă gânduri line, zece frunze valsând, o mie de lacrimi într-un cuvânt și o infinitate de speranțe!
Când simți că e iubirea ta, cu sufletul, cu inima, pornește la drum către ea, doar așa vei ști ce înseamnă împlinirea dorită, altfel degeaba vei regreta cândva, mai mult ca probabil că va fi prea târziu. Hai, acum, la drum către fericire!
Dan Lucian Corb 13 septembrie 2016
Volumul: Duioase gânduri despre iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu