Cândva îmi dădeai aripi să zbor
Acum mi le-ai frânt dar nu cobor,
Rămân pe-o ramură de vis, rănit,
Să-mi vindec durerea ce mi-ai pricinuit.
Cândva însemnam tot pentru tine
Acum mă distrugi prin gesturi, cuvinte,
Dar să nu crezi cumva că voi fi înfrânt
Am și eu putere în mine-n cuvânt.
Cândva eram în fiecare clipă aproape
Acum aș veni de s-ar lăsa poduri pe ape,
Ascultă-ntr-o seară cântecul acela duios
Și simte-mi lacrima în albastru armonios.
Cândva afirmai că mă iubești enorm
Acum mă lași cu lacrimi în suflet s-adorm,
Ai început ușor pe la colțuri să râzi
Ce-ți pasă ție că ochii mei sunt uzi?!...
Dan Lucian Corb 9 august 2016
Volumul: Pentru atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu