Mi-e dor de tine, iubire,
Lăcrimez de dor în cuvânt
Şi suspin într-o amintire.
Cad frunze pe cărări pustii
Şi picuri de ploaie întruna,
Cât de mult te doresc, tu ştii,
Printre norii deşi trece luna.
Oricum, dragoste duioasă
Te simt ca pe-un cântec poetic,
Cu privirea ta luminoasă
Să-mi citeşti scrisoarea din plic.
Plouă în toamnă şi e vânt,
Te aştept într-un vis anume,
Lăcrimez de dor în cuvânt,
De simţi la fel, spune-mi, spune.
Dan Lucian Corb 21 noiembrie 2015
Volumul: Parfumul florilor de vară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu