~ Albia iluziilor ~
Foamea îți clănțăne printre dinți
inițiindu-te
în ritmul clănțănitului.
Tu nu poți mânca
nimic colorat
decât alb negru.
Cavitatea bucală
ți-e ca și Casa de cultură
ce așteaptă un spectacol bun
de o bună bucată de timp.
Pereții disperării ți-s umezi,
imaginația ți-e stoarsă.
Mirosuri destrămate de timp
se încheagă
în albia iluziilor.
Dac-ar fi să te poți hrăni
cu lacrimi adevărate
cred c-ai deveni
cel mai gras pământean.
Dan Lucian Corb 23 martie 1993
Dansul durerii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu