Pe un deal pe unde trece
Numai vântul şuierând,
Stă un om în vântul rece
Şi la draga lui gândind.
Dragii lui, el se gândeşte
Să-i trimită o scrisoare,
Iară ea în schimb să-i deie
Doar o caldă sărutare.
-Vântule, ce-mi vii departe
Şi alergi ca un sălbatic,
Tu măcar mă lasă-n pace
Să-mi duc viaţa singuratic.
-Iar de vrei să-mi faci un bine
Pe aici să mai apuci,
Ia această scrisorică
Dragii mele să o duci.
Undeva într-o căsuţă
Pe câmpia Dunării,
Vei găsi o porumbiţă
Mândră ca luceferii.
De te-o întreba de mine
Să-i spui dragă vântule...
Că sunt trist, că nu mai vine
Să-mi stâmpere zilele!
Zile-ntregi şi nopţi la rândul
Stau mereu şi tot aştept,
Poate să-mi aducă vântul
Dorul inimii din piept!
De-i vedea-o întristată
S-o alinţi uşor aş vrea,
Şi să-i spui frumos, în şoaptă
Că mi-e gândul doar la ea.
Eu te rog, vântule dragă
Pe aici când mai apuci,
Fie lumea - ta întreagă
Pentru floarea ce-mi aduci!
Căpitan Corbu Vasile
Reşiţa
21 octombrie 1961
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu