mi-e drag, mi-eşti dragă,
razele lui îmi mângâie
speranţa de-a te avea.
Apoi paşii serii se ivesc
de peste câmpuri verzi,
atâta dor se întinde
de-a lungul aşteptărilor mele.
La miezul nopţii, stele
licăresc pe cerul senin,
iar luna trece-n voie
mângâindu-mi suspinul...
Când voi ajunge lângă Ea
mă-ntreb;în următorul vis?!...
Dan Lucian Corb 1990
Ea în culori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu